Cezar Bolliac, la fel ca mulți alți patrioți români a fost împotriva aducerii unui străin pe tronul românesc și a scris o serie de articole în care a criticat cele ce se întamplau în țară, cu concursul nemijlocit al liberalilor. Dar, mai grav era faptul că se încălca flagrant Constituția din acea vreme. Iar noi, citind astăzi despre ce se întâmpla atunci, ne dăm seama că istoria se repetă, legea supremă a țării fiind încălcată și azi la fel ca în alte vremuri. Unul dintre articolele scrise de Cezar Bolliac pe această temă este și “Împămîntenirea principelui de Hohenzollern” scris în 10 mai, 1866, pe care îl voi reda în continuare.
“Alta s-a mai ivit acum, altă idee nouă au mai născocit fabricanții de idei, alta idee mai absurdă decît toate ideele care au ieșit din capetele lor: să dea împămîntenirea principelui de Hohenzollern, să-i dea împămîntenirea după ce l-au numit domn.
Apoi o astfel de împămîntenire se dă ea numai așa, de un guvern provizoriu cu o adunare anonimă, contra căreia protestează chiar membri ai guvernului prin organul cel mai guvernamental, prin foaia proprie a guvernului? Pentru că s-a dat împămîntenirea d-lui Vegezzi Ruscalla, italian care a muncit zecimi de ani ca să facă în Europa cunoscute originile noastre, drepturile noastre, țara noastră, literatura noastră, se poate da împămîntenire oricui și oricum, fără nici o rațiune și fără nici o formalitate? Apoi, chiar prin aceasta, a voi să dați împămîntenirea străinului pe care l-ați numit domn, nu recunoașteți voi înșivă că un străin nu poate fi domnul romînilor? Apoi adunarea aceasta de porunceală în cea mai mare parte a ei, nu va avea pe nime într-însa care să rîdă la o așa propunere? Care sînt serviciile ce a făcut Romîniei principele de Hohenzollern? Este acest nume popular în Romînia ca al domnului Ruscalla, Girardin, etc? S-a reclamat această împămîntenire de către recunoștința publică, de către romînii care au aflat despre faptele sale neinteresate? Sînt destule titlurile acestui principe pentru noi,- că este amicul domnului Brătianu; pentru că spună oricine de a mai auzit vorbindu-se de numele acestui principe în Romînia pînă acum o lună de zile, cu întoarcerea domnului Ion Brătianu în țară din călătoria sa de turist după principi disponibili cu almanahul de Gotha în mînă?
De unde mai ieși și această idee cu care mai amețesc marafetliii (om șiret, viclean- n. a.) pe oamenii cei simpli care n-au avut timpul și ocaziunea a se gîndi adeseori la asemeni afaceri politice?
Dura-va mult șirul acestor comedie? Această adunare, în care au putut să se strecoare cîțiva bărbați maturi și cu amorul patriei, nu va fi oare în drept să pună un capăt și să ceară guvernului a scoate pe oameni din aceste frămîntări, din aceste rătăciri, care pot să ducă la adevărata pieire?
Noi tot nu credem serioasă astă idee, dară pentru că am văzut atîtea idei nesebuite adoptîndu-se de către oameni care pînă acum se socoteau oameni serioși în țară, ne temem să nu își ia și această idee un corp de care să se impare (aici, cu sensul de a se agăța- n. a.) impostura spre noi sacrificări, spre recrutare de noi victime.
Deci, spre știința tuturor celor care nu știu: articolul 13 din Convențiune prescrie hotărît și fără echivocitate că domnul Romîniei trebuie să fie romîn, născuți moldoveni sau munteni; trebuie să fie de 35 ani împliniți; trebuie să aibă venit în pămînt de 3000 galbeni pe an; trebuie să fi servit în funcțiuni înalte ale țării 10 ani, sau să fi făcut parte în vreo adunare.
Întrebăm noi, care pe drept cuvînt am primit cu aclamările cele mai sincere Convențiunea, pentru care d. A. C. Rosetti, deputat pe atunci, era încîntat, și pe care d-lui, librar-editor, s-a grăbit cel întîi s-o tipărească cu amoare în mii de exemplare, pe care le vindea 7-8 sfanți exemplarul; întrebăm dacă această Convențiune era rea, antinațională, pentru ce făcea și atunci d-lui un așa comerț cu lucruri antinaționale? Întrebăm pe d. C. A. Rosetti, numai pentru ca să-și treacă marfa, ca să facă cișit (vînzare- n. a.) la prăvălie striga la toți trecătorii că cine nu-și cumpără și nu învață pe dinafară Convențiunea nu e romîn, nu are patrie? Pentru ce coalițiunea invoca cu atîta spargere de inimă susținerea Convențiunii cînd s-a atacat de către Cuza în părțile ei cele oligarhice și antinaționale?
Oricare naturalizare, p-a mică sau p-a mare veți oferi-o majestății ce vreți să creați, nu-i poate fi de nici un folos și va mai adauge un ridicul asupra voastră, care nu recunoașteți nici datinele, nici natura, nici religiunea, nici legile țării voastre; care după ce ați vîndut opinca iarăși privilegiului, arvuniți și țara întreagă străinului! Cărui străin?- germanului? Germanului de care se cutremură toată rasa latină, cu care este în rezbel perpetuu toată rasa latină de 2000 de ani fără întrerupere!
1866, 10 mai”
Istoria cu Mari 